Viata Este O Poveste, Florin Piersic - Editura Bookzone

O carte scrisa in intregime de catre marele actor Florin Piersic, o emblema a teatrului si a filmului romanesc, in care surprinde momente marcante din viata sa, momente desprinse parca din cele mai complexe opere de arta. Viata este o poveste - o carte scrisa in intregime de catre marele actor Florin Piersic, o emblema a teatrului si a filmului romanesc, in care surprinde momente marcante din viata sa, momente desprinse parca din cele mai complexe opere de arta. Cuvantul cheie care defineste acest volum, extrem de valoros de altfel, este emotia. Acesta si-a dorit foarte mult ca fiecare gand, amintire sau lectie pe care o intipareste pe hartie sa provoace emotii. Sa faca cititorul sa simta, sa-l doara, sa-si planga sufletul, dar sa-l si amuze, sa rada de intemperiile vietii. In alta ordine de idei, cartea este scrisa intr-un balans continuu intre plansete si rasete, pentru ca asa-i si-n viata de actor, cat si de spectator. O carte pe care o simti ca pe o piesa de teatru, dar nu pentru ca ar fi impersonat autorul pe cineva, ci pentru ca te pune din postura de spectator in pielea actorului si te provoaca sa simti, sa traiesti si sa aprofundezi fiecare cuvant. Fiecare scena. Fiecare val. De aplauze sau de trairi. Viata este o poveste, spune Florin Piersic. Iar el isi spune povestea, din adancul sufletului si cu magia cuvantului de aceasta data, nu prin jocuri actoricesti. O spune real si sincer, acum, cat e in viata si pe marile scene. Iar noi iti propunem sa il sustii acum, sa il incurajezi si sa ii oferi recunostinta ta, aprecierea pentru munca de-o viata si omagiul pentru tot ce inseamna Florin Piersic pentru tine si pentru tara aceasta cu tot mai putine valori, nu cand este prea tarziu. Prin intermediul acestei carti, ne dorim sa ne protejam marile valori si sa le prelungim existenta pe scena vietii, in ochii celor care inca iubesc frumosul, cat si pentru a-i incuraja pe cei mai tineri sa descopere ce inseamna frumosul, cultura si valoarea adevarata. Fragment din cartea Viata este o poveste... de Florin Piersic: Rasfoind presa de atunci, vreau sa aflati cateva pareri ale unor cronicari. Tudor Stanescu scria, in Scanteia din martie 1971: F. P., in rolul principal, creeaza cel mai bun rol cinematografic al sau. Magda Mihailescu spunea in Flacara: Noul protagonist are de luptat si cu amintirile bune sau rele ale predecesorilor. Este meritul sau acela de a nu ne indemna in niciun fel fel de comparatie cu altii, ci doar cu sine insusi. El este ceea ce astepta lumea de la el sa fie, adica un erou de serial autohton, suta la suta, asa cum in Oameni si soareci a fost un erou steinbeckian suta la suta. Copiii, tineretul, incepusera deja sa ma strige: Ce mai faci, Anghele? Poate avea un actor o satisfactie mai mare? Ca incheiere, o fraza a decanului criticilor de film, D.I. Suchianu: Deasupra tuturor personajelor si a tuturor interpretarilor actoricesti avem doi asi: Piersic si Caragiu. Cand incep ei sa se miste, sa se uite, sa vorbeasca, avem impresia ca niste lautari ambulanti oribili au fost extraordinar inlocuiti de o vioara Stradivarius. Si uite asa, dragii mei, din film in film, destinul imi deschide o noua carare. intr-una din zilele in care mergeam de la Buftea la Bucuresti, o vad in autobuz pe o actrita frumusica de nu-i adevarat, Anna Szeles, care jucase in Padurea Spanzuratilor si despre care stiam ca ajunsese si ea la Cannes prin 1965, alaturi de Victor Rebengiuc. Ne-am zambit, am povestit putin, mi-a spus ca e actrita la Teatrul Maghiar din Cluj si... gata. Trece timpul si talentatul regizor Gheorghe Naghi imi propune un dublu rol intr-un film pe care l-am iubit foarte tare. Parteneri imi erau Stela Popescu, Misu Fotino, Marinus Moraru, Stefan Tapalaga, Aurel Cioranu si multi altii. Eu urma sa fiu Profesorul Rotuna, cel care descoperea un elixir al tineretii, dar si fiul acestuia, care era de fapt tot profesorul, intinerit de propria licoare. Mi s-a comunicat ca partenera mea urma sa fie... Anna Szeles. Ce sa o mai dau dupa... piersic, din prima clipa am simtit ca e ceva simpatie intre noi. O gaseam chiar frumoasa, in genul femeilor care imi plac mie, blonda, cu ochi superbi, deschisa si spirituala. Am inceput sa ii fac curte. Sigur ca toti din echipa se prinsesera ca ne lovise pe amandoi sageata lui Cupidon.