Pachet doua carti, Teatru pentru copii, zane, spiridusi, extraterestri etc

Un fragment din piesa de teatru „Trupa compacta”:

(Decor: cinci-sase scaune, asezate intr-un semicerc mic. O masa si un scaun, lateral. Toti cei care intra pe scena vor avea textul piesei la ei. Costumele trebuie sa fie cat mai frumoase sau cat mai hazlii, dar sa nu se potriveasca deloc cu rolul respectiv. Intra Armina, se aseaza pe scaunul din mijloc, cu bratele deschise larg, sprijinite de spatarele scaunelor din stanga si din dreapta. Apoi intra pe rand patru elevi sau eleve si spiridusul, care intra penultimul. Intrarea se face astfel: cea care intra face semn celei de pe scaunul mai apropiat sa ii faca loc sa stea si ea; cele care sunt deja pe scaun duc degetul la gura si fac semnul tacerii, apoi se deplaseaza in liniste si cu miscari exagerate pe scaunul urmator, toate odata. Cand vine urmatoarea si le face semn sa se ridice, celelalte fac semnul tacerii si se deplaseaza cu cate un scaun, toate odata, etc. Ultimul vine Victor, si se aseaza in bratele primei eleve. Daca pana acum a fost tacere deplina, acum toate tipa, pe rand, atunci cand se aseaza Victor in bratele lor si apoi ii dau cu rolurile facute sul, in spate. Victor spune „Au!” dupa fiecare lovitura primita in spate.)

BIANCA: Da-te de-aici!

VICTOR: Au!

ADINA: Neobrazatule!

VICTOR: Au!

CORINA: Te zic lu’ mama!

VICTOR: Au!

MALINA: Sa-ti fie rusine!

VICTOR: Au!

LENUTA: Tine si de la mine asta!

VICTOR: Au!

ARMINA (cand ajunge la ea): Pleaca de-aici! Mi-a spus Irina ca ai stat ieri doua ore pe Skype cu ea!

VICTOR: Si tu o crezi! Atata incredere ai in mine!

(O imbranceste suparat si se aseaza langa ea. Intra bibliotecarul, elevii se ridica in picioare. Stau inghesuiti, in spatiul mic creat de semicercul din scaune.)

BIBLIOTECARUL: Scuzati, am gresit clasa!

(Da sa iasa, dar se intoarce, uimit peste masura.)

BIBLIOTECARUL: A, dar stai, asta e biblioteca mea! Si asta e trupa mea de teatru! Dar ce-i cu costumele astea pe voi? Tu esti printul din piesa! De ce te-ai imbracat in Superman?

VICTOR: Spiderman, domnu’. O zis tata sa-i transmit bibliotecarului... (Aici isi duce mana la gura si toti ceilalti isi astupa urechile cu mainile.)

BIBLIOTECARUL: Ce-a zis tata?

VICTOR: A zis ca nu are bani de toate ideile trasnite ale... domnului bibliotecar.

BIBLIOTECARUL: Stai jos!

(Se duce la Armina.)

BIBLIOTECARUL: Tu cine esti?

ARMINA: Printesa!

BIBLIOTECARUL: Nici tu nu ai avut bani de costum de printesa?

ARMINA: Ba da, dar a zis mama ca-mi sta mai bine in costumul asta de pisicuta. (Da dragalas din „labute”.)

BIBLIOTECARUL: Ia loc!

(Se uita la urmatatoarea.)

BIBLIOTECARUL: Si la tine ce-i cu costumul asta?

BIANCA (mandra): Mi l-a luat mama de la second-hand, era la reducere!

(Ceilalti rad. Bibliotecarul doar ii face semn sa ia loc, nu mai poate spune nimic. Se uita in treacat, nemultumit si la ceilalti si merge la catedra, de unde spune foarte afectat.)

BIBLIOTECARUL: Daca maine, la concurs, veniti cu costumele astea, nu sunteti ai mei! (Gesticuleaza cu rolul in mana.) La repetitia de astazi trebuie sa ne concentram fooooarte bine, pentru ca maaaaine este concuuuursul de teatru! (Tresar si toti scot rolurile si le citesc, infrigurati.) Cred ca nu este nimeni care sa nu stie rolul pe de rost, tocmai acuuuum, la repetitia generala!

TOTI (concentrati, inghesuiti, fiecare citind rolul pe ascuns, dand foile una dupa alta, unii urmarind textul cu degetul): Nuuuu, nimeni nu esteeee...

BIBLIOTECARUL: Bun! Atunci sa vad tooooate rolurile la mine, pe birou, in clipa asta! Dati din mana in mana.

(Tresar din nou toti odata si dau rolurile din mana in mana, dar nu catre birou ci intre ei. Bibliotecarul, nervos, se duce si strange el rolurile si apoi le tranteste, botite, pe birou.)

BIBLIOTECARUL: V-am spus doar ca azi repetam cu costume si fara roluri. Haideti, in picioare, incepem repetitia!

(Se ridica toti, stau inghesuiti, numai in spatiul creat de semicercul de scaune. Bate cineva la usa. Cand se bate la usa, cineva din culise, unde au ramas Lica, Viorica si Tudor, bat cu un bat in podea sau cu o lingura de lemn intr-o oala. De asemenea, cand bate cineva la usa toti cei de pe scena, in picioare, in bloc, se intorc, se roteste toata trupa si spun: „Intra!”.)

TOTI: Intra!

VANZATOAREA AMBULANTA: Buna ziua, nu vreti haine, parfumuri, ciorapi?

BIBLIOTECARUL: Nu, multumesc.

VANZATOAREA AMBULANTA: Haideti ca va las ieftin.

BIBLIOTECARUL: Nu, multumesc. Vedeti doua usi mai incolo, poate vor colegele mele.

VANZATOAREA AMBULANTA: Am fost la ele si m-au trimis aici. Au spus ca ati avea nevoie de niste haine, ca umblati numai in astea.

BIBLIOTECARUL: Mie imi plac astea si nu vreau altele. Leucoplast ai la vanzare?

VANZATOAREA AMBULANTA: Cum sa nu, sa va dau?

BIBLIOTECARUL: Nu, mergi la colegele mele si spune-le sa isi cumpere, ca ar avea nevoie, atunci cand vorbesc prea mult.

VANZATOAREA AMBULANTA: Bine, le spun, dar nu cred ca mai au bani de leucoplast, ca si-au cumparat ciorapi multi de la mine (cu model, de calitate) si au spus ca mai imprumuta pentru mancare de la domnu'  bibliotecar. (Rad toti. Vanzatoarea ambulanta iese.)

BIBLIOTECARUL: Bun. Sa incepem repetitia.

ADINA (cand spune replica o acopera ceilalti, sa nu se vada aproape deloc): De pe vremea cand Pamantul apartinea Taramului Povestilor, nu a mai ramas decat o mica oaza vrajita.

BIBLIOTECARUL: Vreau sa va vad cand spuneti replica!

(Ii impinge pe toti, ca sa iasa in fata, asa cum i s-a spus. Se aud de peste tot tipete de durere, dar ea, prin contrast, isi spune replica avand o atitudine de mare iubire si blandete pe fata.)

ADINA: Se numeste „Padurea Fermecata” si este impartita in mod egal de doua tarisoare vecine, dintotdeauna pasnice si bune prietene.

MALINA: Insa un dusman puternic se pregatea cu ostire mare sa le cotropeasca pe amandoua.

CORINA: In doar cateva saptamani avea sa ajunga la ei.

ADINA: Nu aveau nicio sansa sa reziste cu micile lor armate.

BIANCA: Trebuia gasita o solutie de alta natura, urgent, mai ales ca armata avea sa ajunga mai intai la Padure.

CORINA: Trebuiau sa apere cumva acest mic taram vrajit.

(Bate cineva la usa.)

TOTI: Intra!

UN ELEV: Sunteti chemat la director.

BIBLIOTECARUL: Dar am repetitie! Maine am concurs!

UN ELEV: Eu nu stiu nimic, doar am transmis mesajul. Puteti sa nu va duceti, dar a spus ca e urgent...

(Pleaca, tafnoasa.)

BIBLIOTECARUL: Copii, stati putin aici, cuminti. Ma intorc repede.

(Iese. Toti se reped sa-si ia rolurile si sa mai citeasca putin. Se inghesuie, isi dau coate. Se aud icnete, tipete. Fiecare ia cate un rol si citeste.)

MALINA: Tu stii rolul?

ADINA: Asa si asa, mai improvizez.

CORINA: Eu nu stiu ce sa fac, maine plec din tara, definitiv si nu indraznesc sa-i spun domnului.

LENUTA: Cum sa nu-i spui?

BIANCA: Si noi ce facem maine daca tu azi nu-i spui?

ADINA: Cum intra pe usa, cum ii spui!

(Intra bibliotecarul. Toti dau din mana in mana rolurile si bibliotecarul le vede pe toate la Corina.)

BIBLIOTECARUL: Ce faci, nu ti-ai invatat rolul?

CORINA: Domnu', vreau sa va spun ceva...

BIBLIOTECARUL: Pai da, ca tu mereu te gasesti sa spui cate ceva, ce nu trebuie si cand nu trebuie. Gata, da foile astea si sa nu mai pierdem nicio clipa din repetitie!

CORINA: Domnu’...

BIBLIOTECARUL: Niciun „domnu”! Nu vreau sa mai aud altceva decat piesa. Replica urmatoare!

(Urmeaza scena cu printul si printesa. Din cauza ca Victor si Armina sunt certati, spun replicile printre dinti, incruntati. Bibliotecarul citeste ceva preocupat si nu vede ce fac ei.)

PRINTUL (incruntat, fara sa se uite la ea): Tu esti Miriam, printesa Tarii de Est! Te-am recunoscut!

PRINTESA (scarbita): Si tu esti Mathias, printul Tarii de Vest! Te-am recunoscut si eu!

PRINTUL (rastit): Ce cauti in Padurea Fermecata, asa, singura, fara suita? (O impinge, departe de el.)

BIBLIOTECARUL: Mimica, nu uitati de mimica! Nu stati ca mastile cand va spuneti replicile!

PRINTESA (exagereaza cu mimica, hazliu, se stramba la print): Cand tarisoara noastra este in pericol, noi intotdeauna cautam ajutorul in Padurea Fermecata.

BIBLIOTECARUL: Ei, nici chiar asa...

PRINTUL: Eu tot din cauza asta sunt aici…

PRINTESA (printre dinti, inghiontindu-se si impingandu-se cu printul, gata sa se ia la bataie): Acum Padurea mi-a spus sa gasesc Privighetoarea Lumii. Ea va aduce, prin cantecul ei sublim, pacea pe intreg Pamantul.

PRINTUL: Impreuna vom reusi, ai sa vezi! (O impinge si ea e cat de ce sa cada.)

BIBLIOTECARUL: Ce stai asa teapan? Ia fata de mana si du-o la loc!

(Printul o ia de manusile cu blana si scoate un sunet de dezgust, apoi o trage de mana dezordonat dupa el, nicidecum ca pe o printesa. Bate cineva la usa.)

TOTI: Intra!

(Intra pe usa un copil, cu o carte in mana.)

COPILUL (alintat): Domnu’, vreau sa iau alta carte, asta nu e buna. V-am cerut „Buratino” si mi-ati dat „Cheita de aur”.

BIBLIOTECARUL: Ba e foarte buna. Nu poti sa vii poimaine sa mai vorbim dupa ce o citesti? Ca noi avem maine concurs la teatru si vrem sa repetam.

(Copilul incepe sa planga, iese tipand.)

COPILUL (in timp ce iese): Mamaaaa! Doamna invatatoare ne-a spus ca ne pune „insuficient” daca nu citim pana maine si domnu’ de la biblioteca nu vrea sa-mi dea Buratinooooo!

ADINA: Dar „Buratino” nu se mai cheama si „Cheita de aur”?

BIBLIOTECARUL: Ba da, de asta i-am spus sa vorbim dupa ce citeste cartea.

(Intra pe usa mama copilului. Toti cei care intra pe usa, in afara de Tudor sunt interpretati de Lica si de Viorica, ce isi pun pe ele, pentru fiecare rol, cate un element de recuzita care se poate schimba foarte usor, ceva simbolic. Si isi schimba felul de a vorbi, dupa personaj. Spre exemplu, copilul avea ochelari si vorbea peltic. Iese, isi pune neglijent o peruca cu par lung, o poseta si un sacou, ca mama. Nu vede bine, isi tot aranjeaza ochelarii pe nas. Bibliotecarul se ascunde dupa birou si scoate numai putin capul, privind cu frica.)

MAMA (striga din toate puterile, e ca un vulcan in plina eruptie): Nici nu dau buna ziua! Sunteti bibliotecarul? (Se opreste in fata Corinei, din greseala.) Cum indrazniti? Pentru ce sunteti platit din banii statului? Imediat sa ii dati copilului „Buratino” (gesticuland cu cartea „Cheita de aur” in mana), ca altfel va reclam la director! Cata comoditate! Auzi, obraznicie: copilul meu ii cere o carte si el ii da ce are el chef si zice ca e buna si aia!

CORINA: Domnul de acolo este bibliotecar, eu sunt copil. (Bibliotecarul ii face un semn amenintator daca il da de gol.)

MAMA: Da, profiti de faptul ca mi-am uitat ochelarii acasa (Isi aranjeaza ochelarii pe nas.) si razi de mine! (Iesind.) Lasa Georgel, ca mergi cu mama si ne inscriem la alta biblioteca, unde vor sa ne dea „Buratinoooo”!

(Toti rad.)

BIBLIOTECARUL: Am scapat!

BIANCA: Domnu’, dar piesa urmatoare cu ce va fi?

ARMINA: Sa fie comedie!

VICTOR (uitandu-se suparat la ea): Ba sa fie drama!

ADINA: Ba muzical!

CORINA: De actiune!

MALINA: Sa fie SF!

(Incep sa tipe toti, fiecare sustinandu-si punctul de vedere. Deodata, bibliotecarul, cu fata la public incepe sa cante un cantec, dansand. Ceilalti fac tacere deplina si il privesc, uluiti. Bibliotecarul isi da seama de ridicol si se opreste.)

BIBLIOTECARUL: Cine a spus ,,muzical”?

ADINA: Eu...

BIBLIOTECARUL: Du-te-n spate, sa nu te mai vad, sa nu te mai aud.

(Ceilalti il imita, Adina se duce in spate. Bataie in usa.)

TOTI: Intra!

ELEVUL CARE VREA SA FIE PRIMIT LA TRUPA DE TEATRU (inocent): Buna ziua, mai aveti nevoie de copii la teatru?

BIBLIOTECARUL: Momentan nu, avem echipa completa, dar vino sa dai proba pentru piesa urmatoare.

ELEVUL CARE VREA SA FIE PRIMIT LA TRUPA DE TEATRU (isteric, lovind cu picioarele in podea): Asa spuneti mereu si niciodata nu vreti sa ma primiti si pe mineeeee!

(Iese, plangand.)

CORINA: Domnu’, vreau sa spun si eu ceva...

BIBLIOTECARUL: Gata, repetam, nu avem timp de mofturi chiar acum. De la tine azi vreau numai si numai sa-ti spui replicile. Continuam! Cine a uitat rolul?

MALINA: Radu trebuia sa spuna replica.

BIBLIOTECARUL: Sa spuna!

TOTI: Domnu’, Radu lipseste.

BIBLIOTECARUL: De ce?

TOTI: Nu-l mai lasa mama lui la teatru ca sta-ndragostit de-o chinezoaica si sta numai pe Facebook!

(Bibliotecarul se ridica in picioare, cu fata spre public, ridica mainile in sus, le lasa incet in jos, facand niste gesturi ca de la artele martiale, pentru linistirea mintii, in acelasi timp respira tot in stil oriental, pentru linistirea mintii, apoi spune, cu voce in care nervii se simt abia stapaniti.)

BIBLIOTECARUL: Cine lipseste de la repetitia generala nu mai vine la piesa urmatoare, asa sa ii transmiteti!

BIBLIOTECARUL: Licaaaa! (Intra Lica.) Du-te si adu-l inapoi!

LICA: E aici, dar a zis ca nu mai vrea el acum, nici daca-l chemati (Ridica mainile in sus, cum a facut bibliotecarul inainte (ceilalti o imita intocmai) isi strange crispata degetele ca niste gheare si spune imitandu-l pe bibliotecar) imediat („imediat” spun si ceilalti, cu voce gatuita) inapoi (cu voce normala).

BIBLIOTECARUL (o zgaltaie de umeri, capul i se duce in fata si in spate, daca are parul lung, efectul e si mai bun): Du-te si adu-mi pe cineva, nu conteaza pe cineee!

LICA: Imediat, domnu’!

(Intra Tudor.)

LICA: Asta e bun? L-am gasit pe hol.

TUDOR: La ce sa fiu bun?

BIBLIOTECARUL: Vrei sa fii in trupa de teatru a scolii?

TUDOR: Nu. Pot sa plec?

TOTI: Nuuuuuu!

TUDOR: Dar acum?

TOTI: Nuuuuuuuu!

TUDOR: Dar acum?

TOTI: Nuuuuuuuuuuuuuu!

BIBLIOTECARUL: Dati-i un rol.

TUDOR: A, nu stiu daca vreau un rol. Nu m-am gandit niciodata sa joc intr-o piesa... Desi... Hmmm... Sa vedem... Bine, dati-mi documentul. Sa vad daca-mi place piesa si rolul, bineinteles. Va anunt in maximum o saptamana. Sau cand mai trec pe aici. (Da sa plece. Armina il ajunge, il ia de mana, Victor vine si el si o priveste circumspect, cu mainile in solduri si cu o spranceana ridicata.)

ARMINA: Maine avem concurs! Inveti rolul pana maine! Iti dau... (Tudor devine atent, Victor ridica si mai tare din spranceana.) timbrele alea pe care mi le-ai cerut saptamana trecuta.

TUDOR (jubiland): Daaa? Cele din Dubai?

ARMINA (ii face ochi dulci, printul se apropie): Maine dupa spectacol sunt ale tale (Il loveste usor, familiar, peste brat.)

TUDOR: M-am hotarat! Raman!

BIBLIOTECARUL: Dati-i un rol.

VICTOR: Dar el de ce nu da proba? Pe mine m-ati pus sa invat o poezie pe de rost!

BIBLIOTECARUL: Spune „Somnoroase pasarele”.

TUDOR (uitandu-se la Armina): Somnoroase pasarele. (Armina se uita frumos la Tudor, Victor ii da un ghiont Arminei.)

BIBLIOTECARUL: Bun, acum canta si o melodie, sa vedem daca ai voce.

(Tudor deschide gura, cu ochii la Armina.)

BIBLIOTECARUL: Bine, ai si voce. Esti admis in trupa noastra. Acum, sa continuam repetitia.

(Tudor vrea sa se aseze pe scaun, langa Lenuta, dar ea nu il lasa si in timp ce-l da jos de pe scaun, spune cu naduf.)

LENUTA: Domnu’, dar unul mai mic n-ati gasit?

ADINA: Domnu’, dar sa spuna si el ceva, macar de forma!

BIBLIOTECARUL: Bine, spune si tu ceva, orice!

(Tudor face un numar de Beat Box sau canta ceva antrenant, la care ceilalti sa spuna.)

TOTI: Ooo!

(Ceilalti danseaza, incantati. Aplauda, apoi Lenuta ii face loc bucuroasa pe scaun.)

BIBLIOTECARUL: Vedeti ce talent are?

MALINA: Am si eu o intrebare...

BIBLIOTECARUL: Gata cu intrebarile. Continuam repetitia. De la scena a doua.

Canta spiridusul  (cantecul spiridusului este in carte)

(In timp ce se canta spiridusul, Victor si Armina se impaca, iar bibliotecarul se lasa pe spatarul scaunului si adoarme cu gura deschisa. Mai si sforaie. Dupa ce se termina cantecul, Tudor aplauda chiar in fata lui, sa-l trezeasca. Bibliotecarul sare, speriat.)

BIBLIOTECARUL: Cine urmeaza? Scena cu directorul, nu-i asa? Lica, dormi?

(Lica intra gresit, imbracata cu ceva nostim. Rasete.)

LICA: Mai gresesc si eu, domnu’, la cate roluri am. Ati zis la inceput ca voi avea rol dublu, dar tot s-au adunat ca acum nici nu le mai stiu numarul.

BIBLIOTECARUL: Ce sa facem, astea sunt conditiile... (soptindu-i amenintator) Vezi, poate faci asa maine, la concurs!

LICA: Nu fac, domnu’, cum sa fac?

BIBLIOTECARUL: Pana se imbraca Lica, repetam scena a patra.

CORINA: Domnu’, vreau sa va spun ceva...